Back to Top
Florile, nasc flori...
Azi am cautat in Noiembrie, si ghiciti ce: 9 teme! Record, neurmarit, si foarte rar, pentru mine (si pentru cine ma mai citeste, adica foarte multi, hahhaha, mai glumesc), care nu ma atentioneaza prin simplul numar de publicari, ci prin Speciala Apa, curgatoare, observ...
Nici nu mi-am propus, cum am mai spus, sa fac un "blog" din saitul asta, si sa intrec constant numarul temelor, fara (sau cu) sens, ci vreau sa spun ca, iata, muzele nu mi-au murit, ci mi s-au mai inmultit! Si nu ma refer la inspiratia necesara de a insira cate si mai cate, ci la ... se stie ea. Nu mai insist. Si ea a ajutat sa mai dau din maini, prin apa. Nu suna asta a veste buna? Pentru mine, da. Vedeti, doamna? Floarea naste floare, precum soarele naste soare, sau cel putin isi mai imprumuta din "energii", din cand in cand, sa-i spunem asa, care nu e nimic rau, ci: zambeste! Atat vreau cu asta. Restul, in ce ma priveste, este, din nou, tacere.
Duci in par o floare...
Deviem acum valul.
Ce ma mai tine oare pe-aici? "Da (ai spune), mai lasa-ma domne' cu atata adio si pupaturi pe obraz, ca deja tot mai multi isi iau ramas bun"...
Da. Cam asa se intampla AZI. Lumea e in retragere, iar lupii se pregatesc de o plimbare pe afara...
Cum s-a ajuns aici? Cine sa stie.
Multe puncte de suspensie, si inchei aici: m-am nascut pe mal, si uite-ma intr-un ocean!
Cunoscatorii, admiratorii mei secreti si adormiti (haha, glumaret sunt azi) stiu despre ce vorbesc.
Dar vorbind concret: nu pot sa ma opresc (chiar acum), sa mai daruiesc, cate putin din putinul meu soare, ocean si o plaja mareeeee, mare (acum ma intrec, stiu. haha)!
Ce sa-i fac, "riscul meseriei", sau cum vrei tu sa-i spui.
Desi, mai pot iesi oricand la mal, sa ma mai usc putin...
Inca ceva, care chiar NU ARE (si nu vreau) legatura cu "rebeliunea" ce se apropie (31/12/09), ci mi-as dori ca lumea sa-si mai ureze un/o "MULTA SANATATE!" (sinonim mult mai bun, cred, cu atat uzatul, si fadul "la multi ani"), si NU la aniversari de zile de nastere, revelioane, etc., ci, asa, un gand, din cand in cand, ca intre prieteni...
Bun? Bun.
*Clipul nu imi apartine.
La re-re-re-re-re-revedere Doamna, pestoaicelor si pestilor!
Sanatate, inainte de toate!
Am realizat ca nu-mi place treaba cu "blogul", si cred ca nu-s eu genul "blogger", sa stau sa scriu pe aici adesea, frunze-n vant si paie coapte. Glumesc (legat de frunze si paie).
Am sa-mi reconciliez "strategia de viata" si am sa incerc sa fac ceva mai folositor cu timpul pe care l-as fi investi aici, de acum incolo, poate sa incerc sa ajut mai multi oameni, fizic, poate sa ma apuc de altele... Cine stie...
Va multumesc oricum, la toti care ati mai citit printre file. Am lasat si o imagine improspatata, o fata noua a "blogului", sau cum doriti sa-l numiti - nu mi-a placut niciodata denumirea asta -, si spun "pa!", in loc de "delete blog".
Macar sa ramana ceva, nu? Asa ca amintire frumoasa, macar; sper. ;)
Sa aveti o viata frumoasa si multe bune-bune!
Si o ultima floare...
P.S. Se anunta vremuri triste, si spun asta fara tristete, ci, imi place sa cred, cu ochii treji.
Tineti capul sus, prieteni, indiferent de "ce"...!
Viata e o lupta grea, dar frumoasa, iar daca nu intelegeti asta acum... poate intr-o alta frumoasa zi!
(vin si ele)
Un pic din picul meu de sori...
I'm coming home... Amber
Better dayz! Sweet Dreams
(nu bagati poza in seama, desi n-aveti cum sa n-o bagati (hahahahahaha ce poza))
Sa revenim...
Where we sang freely... Trifoi cu patru foi
Melody Schimba pasul!
...Like the Sunshine
Schimbam culori mai des decat crezi, si mai repede decat cea de sus! Caci asa se face ca se face "the bensonhurts blues"... (va rog, potriviti-va tocurile, caci se DANSEAZA!)
Sa nu uitam sa iubim nicicand Trandafirii O, tu salcie, singura ce-astepti la mal...
Buna seara Dance me to the end...
Wild rose Printre Flori...
Summer wine
(flori de ploaie)
Simt ca nu mai merg multe, desi par atat de ascendente, din afara. Nu promit cat timp voi mai fi pe-aici (nu c-ar conta pentru cineva - o zic si eu "asa")...
Zur Erinnerung, mein Freund. Ich hab dich so viel geliebt!
Cum zice Ferris aici: Nu ne-am gandit niciodata ca se va gata vreodata. Am plecat prea departe si am ajuns prea departe, iar la final ne-a fost totul, luat...
http://www.youtube.com/watch?v=AfQAwcZPpdY
Si tot El, si numai el, stie cat a fost "Vom Uita" pentru noi...
Ca doi copii dintr-un sat uitat de lume care n-au mai vazut jucarii vreoadata...
Doamne...
Si mai sunt cateva de spus. Le asteptam cu fruntea sus, iar apoi mai vedem...
Trezeste-ma din Babilon, Te rog! Nu mai pot sa ma petrec in el, simt ca nu mai pot sa-i vad. Sa nu mai vad pe nimeni din el! De s-ar putea sa nu mai ma cheme nimeni, caci nu vreau sa-i mai refuz, sa petrec alaturi de ei, clipe de indepartare.
Nu mai conteaza acum, schimba foaia. Si trebuie s-o schimb.
Nori negri, suntem ca stele care cad din cer, din pamant si mai in jos...
Totul poate disparea intr-o secunda, tot ce ai visat si la ce ai sperat o viata (asta de la mine o stii si tu).
Mad world...
N-astept nimic, de la nimeni. Doar liniste... Pahare murdare
"Somtimes I wanna give up, or at least take a break, that's when I close my eyes and see (again, her) face"...
Victoria (e a celor care cred in ea!) Capu' sus...
Furtuna... Oda...
Rain Si cer instelat...
P.S. E oare linistea egala cu tradarea? ...
Cred in continuare in: "clipele" rare nu mai au nevoie de prezentare; nici eu, nici nimeni; ci se (re)cunosc indata...
Am (re)inceput sa cred in multe, dar stiu, sunt clipe scurte... Nu stiu cat vor tine, si cat mai ma vor tine...
Nu stiu sa aleg, atunci cand nu mai vreau sa neg. De fapt, nu stiu nimic, dar tind putin, cate un pic, sa cred si iar sa ma ridic. Sunt multe iar nezise, dar prea bine zise... De ascultat... sa ce? Sa-ntorc din cap ca altu-i fapt? Zis, facut de multi prea multi? As vrea sa ma asculti...
Tin cont ca nu-s doar eu, dar tine cont ca nu esti doar (si) tu. Sa fie oare mult ce iti tot cer? Nu.
E doar un semn, m-am saturat sa las in santuri fiare, sperand sa le gaseasca-n noapte iara, cand nici ei, nici Ei n-au chip s-asculte, voci s-aline, cusurul meu oftat, sa-ndure...
Am zis ca nu mai scriu, si iarasi scriu. Am zis ca n-o mai fac, dar nu pot azi sa tac. Ci-am zis ca azi, cat sunt pe-aici, sa fac din patru, plici! De la apus la rasarit, spre marea lor sa ma mai strigi, mi-o zici?
Ascult, caci timpul vrea sa nu mai fim. Indemn, caci pe fete le vad chin. Intorc din cap, ca n-au grji sa vada-n fata. Le strang din mana caci ma-nvata. Le-ascult si dorul, caci sub gri ne-aduce locul. Le trezesc, caci somnu-i lung si rar ma cheama. Si de-o fi sa cheme iara, vreau s-auda ca nu-s singuri, ca sunt rar, dar pentru singurii.
Sunt aici si fara teama. Sunt aici, si fara teama...
Atat.
Tocmai am (re)realizat azi, si de fiecare data cand o realizez se intensifica si ma apasa si mai tare. Muzica... Cineva drag a scris odata o piesa despre un prieten (piesa in care n-a dat nume, deci care ma duce in si mai multe locuri cu gandul), dar ma face sa ma gandesc la: "...a avut un vis, care la strapuns"...
Si simt in unele momente ca se apropie... de asta, numai eu si El stim cat vreau sa suflu peste Ei, azi, acum, Acasa...
mai mult ca oricand.
PARTEA I - "In Fum"
Urmareste-i firul... Smog...
(click pe video pentru a-l deschide in youtube, in fereastra normala)
Heaven...
Aceasta, urmatoarea, doresc sa i-o dedic special unei flori de curand descoperite, pe acest camp intins, in lumea asta, care ghici ce, e plin de anotimpuri, nu ca n-ai fi stiut, DAR azi e soare! Intelegi? Ia-ti papucii, ia-ti rucsacul, toate te asteapta sa vii, nu-ti mai varsa stigmatul peste tine si peste Ei... Demult, si de prea mult timp te asteapta, sa revii! Ar fi prea frumos s-o faci, si o vei face. Am incredere.
Stiu ca suntem o armata acolo, undeva, dar chiar aici in sufletul fiecaruia, de suflete rare, care ca un soare ce rasare asteapta zorii pe carare. Nimic nu e pierdut, pentru ca in acest ocean, calatorind prin el, timpul nu conteaza!
Stinge acum lumina, lasa-ti tulpina sa imbrace frunza scumpa a serii...
Si danseaza...
...iar intr-un final a reusit, si n-a mai plecat nicaieri, ci a gasit poteca, catre casa. A trait fericit/-a pana la adanci batraneti, impreuna cu Ei, noii sori si vechile raze.
Somn usor...
http://www.youtube.com/watch?v=bAq226LYfSU (Din nou, dans...)
Visezi?
PARTEA II - "El"
Have you seen Him? Enjoy...
He is? Luminile s-au stins, sa privim, va rog...
"Hold me" Sweet baby...
I want... Teardrops
He's my man Angel
Bang!
PARTEA III - "Same Ol' Songs"
N'oubliez jamais... The Loner
Va dedic piesa mea de suflet, din copilarie si pana azi! De-ar putea vorbi, m-ar descrie perfect, cu trairile si gandurile mele:
Slow and easy... Corcovado
P.S. Mai (re)cauta printre temele deja publicate din cand in cand, fiindca am sa le mai aduc "la zi", cand simt ca mai era ceva de adaugat la ele... La fel ca si in toate celelalte pagini...
Astazi mi-a venit o idee: sa va propun, de la timp la timp, playlist-uri cu muzica, caci ar fi pacat sa ramana toata muzica ce o mai (re)gasesc adesea, doar pentru mine. Nu? Si nu conteaza cati o asculta aici, ci acei care o asculta. La fel de bine.
N-am sa-i fac alt sait dedicat (desi am niste idei, dar toate la timpul lor), deocamdata, ci incep simplu si direct.
Sa-i dam drumul...
Cred ca muzica buna, nu tine cont de stiluri. Nu cred ca daca ai ascultat toata viata muzica clasica, de ex., nu ai putea intelege si alte stiluri "clasice". Doar un exemplu.
Voi prezenta in aceasta dimineata tarzie, ca prim disc, sters de praf, din raft, pe care sper sa-mi mai mearga acul: "copilul singur"...
(Visez mereu sa suflu peste Ei...)
Voi cauta vara mereu, ca intr-o zi sa stau sub smochinul meu, in curtea mea, la masa mea, langa ea...
Apropo de "ea",...
Visam (cu totii) in intuneric, crede-ma. Nu crezi? Atunci de nu esti in stare sa stai s-asculti? Sa citesti in semne. Vei vedea semne PESTE TOT in jurul tau sa-ti explice asta. In orice graunte din lumea asta si fir de nisip, stau "amprentate" semne ce-ti vor da raspunsuri; poate nu la toate, dar lep oti asculta macar povestea.
Semne...
(un videomix ce l-am compus acum ceva timp)
Fugi peste vai si oceane, in secunde...
Pentru totdeauna.
http://www.youtube.com/watch?v=nhngzkKA8GQ&feature=related
Music matters
De ce sa pleci, cand poti sa stai...
So, Why Go?
http://www.youtube.com/watch?v=0ooLJVSZqCA&feature=related
E dimineata, la mine, astazi, asa o simt in suflet, si ma uit inca odata la pozele astea. Pe fundal merge un "disc" mai nou cu iz mai vechi, ce am incercat sa-i dau de cap sa sune cat de cat cum as vrea, dar lasand toate la o parte, ascultand fundalul... se potriveste cu imaginile din fata mea. Ca intr-o aventura prin lume, poate chiar singur, poate chiar cu Ei, poate.......
Cert e, ca norii trecatori, de-afara, intotdeauna m-au inspirat, si ma mai inspira; cel mai mult.
Ma simt ca pe "cararea vietii mele", mergand pe-o poteca spre ceata gri de deasupra, singur pe o poteca noua, cu niste papuci mai vechi in picioare.
De unde-mi vine-n cap din nou, o vorba mai veche, a unui muzician - odata cat de cat de suflet -, si anume: "te nasti singur, singur vei muri la fel, nimeni nu vine cu tine, in rai sau in infern...".
Cata dreptate... Si, stii ce-am realizat? Daca accepti ideea aceasta cat mai repede, cu atat mai mult timp ai, sa te simti pentru 1 secunda, macar (odata), 1 minut, in viata aceasta, nemuritor...
Si-s impacat.
M-asteapta o cafea in camera pustie, caci, astfel ai motiv s-o "colorezi" sa fie vie. E un sentiment, si-atat.
Nimic mai mult, ma ridic din fum si din fumul de azi-noapte.
Spala visele desarte, ii am pe Ei - si mereu am sa le scriu numele cu "E", chiar de nu e inceput de propozitie, caci stii ce? Ei, cum si Ei, cei de sus, au vegheat odata la capul meu, intocmai ca niste ingeri, cum i-ar numi unii. Eu i-am numit sorii mei, caci ziua mea ar fi fost noapte fara Ei, iar azi, in fum, nu s-ar mai fi vazut un zambet "pervers" (traducere= spunandu-i vietii "ingrozeste-ma, daca poti!"), iesind din el; din intuneric; ci ar fi maturat o piatra "prea-udatata" de "triliarde" de picaturi, din cer, si, din sorii mei...
Dar, nu doar ei au stralucit, o stiu. Si o stie chiar si El, normal! Ii apreciez pe toti. Ma ridic acum, c-am atat de multe de-adunat, sa-mi pot platii datoriile la ei, la TOTI.
Nu simt nimic, nu-ti face grija. Am doar un gand: sunt eu ca la-nceput. M-apuc de treaba.
Zambesc, in primul rand, imi iau rucsacul si plec. Ne mai vedem, drum bun!
P.S. Cand in etichete scrie "fericire", mai poate insemna: in cautarea ei, nu (neaparat) si gasita, la momentul respectiv.
P.P.S. Cred ca, ca sa reusesti in viata asta, nu stiu daca a mai zis-o cineva - cu siguranta s-au zis toate pana acum -, dar iti trebuie un strop de nebunie...
Oare? Oare a fi "vaccinat" si "invincibil" (psihic, normal, in masura in care se poate, dar ne contrazicem iar...) inseamna sa fi "putin nebun"? Oare toti cei care au cazut, si-au calcati de rotile sistemului, nu erau suficient de "tari"? De "duri"? De "alterati", de "trecuti prin foc" (si cu urme de pe foc...), sa riposte inapoi (cu foc) rotilor si sa le stea ca un cui in roata? Nu stiu...
Altadata...
Poate, doar si-au acceptat "soarta" si-au murit in picioare.
Credeam c-o sa cantam de fericire,
C-o sa cantam de seara pana maine,
C-o sa mai fim aici, in fiecare zi,
Suflet langa suflet, si ziua dupa zi...
Nu stiu care cititi astea, nu stiu nici macar de mai scriu aici. Am pastrate, poate chiar aruncate dosare aici, acasa... Si totusi mai simt putin interes sa mai scriu ceva si aici... Cum vine aia? Nu simt nevoia spontana sa ma exprim, sa ma "descarc", sa insirui siroaie de foi aici, si nicaieri. Dar totusi o fac, cateodata, asa fara motiv; ca si cum n-ar trebui motiv. Deci nu trebuie. La fel cum zi de zi imi mai pierd o farama din creier, uitandu-ma in jur, ars de sus in jos, de soare, si de alte... Simt sa fiu "celalalt" eu aici, adica versiunea simpla. Fara metafora, fara culoare, fara ardoare, fara tel si piscuri de atins, fara vise, fara realitati simbolice, fara diacritice, fara sa zambesc cu plinatate, fara sa se auda rasete sau plansete de dor, de drag, de fel, fara zile de maine, fara zile de ieri, fara oameni care nu-i mai simt aproape de mult timp, fara persoane pentru care nu mai sunt aproapte de si mai mult timp, fara glume la care rad cu ras sanatos, fara clisee de prost gust, fara platitudinea vietii de zi cu zi, fara birou, fara claviatura, fara frizura, fara oameni carora le sunt dator macar sa am grija de sanatatea mea, fara griji legate de sanatatea mea si a altora, fara grija grijii lor, fara grija de-a avea grija, fara suflete goale, fara pahare pline, fara visul meu de pe vremea cand eram un pusti, fara planurile ce le planuiam zi si noapte, singur sau cu ai mei, singur sau doar singur, cu ai mei sau doar cu ai mei, cu prieteni care visam si cu prieteni cu care ne-mbatam, cu prieteni de alta data, cu prieteni care nu mai sunt, cu prieteni de care mi-e dor si in fiecare pahar se-ascunde un nor pentru ei, si in fiecare zi si zori ii vad cum zboara ca si frunze-n vant, caci suntem frunze-n vant, fara El, fara noi, fara ei, fara tine, fara mine, fara speranta...
M-am trezit fara speranta, dar am sa mor dupa ce-am facut tot ce-am visat...
La naiba!
Nu se poate opri aici. Am sperat prea mult sa nu ajung sa-mi pierd speranta, dar iat-o si pe asta cum isi ia zborul incet.
Am atatia la care pot sa le-o spun si totusi n-am la cine. Si stii ce? Nici n-am vrut si nici n-o voi spune cuiva, cu adevarat, caci ce era mai important nici macar n-am amintit si nu voi voii.
Am scris, fara sa vad inapoi, si nici n-o sa mai privesc.
Pan' la urma, speranta moare ultima.
Sau poate tu esti ultimul...
"Heard about the guy who fell off a skyscraper?
On his way down past each floor,
he kept saying to reassure himself,
So far so good...
So far so good...
SO far so good.
But how you fall doesn't matter.
It's how you land."
"La Haine" (The End Of Hate)
("Dream about falling down" by Bucz)
Nori şi negură...
Mă plimbam pe străzile oraşului, prin şiruri şi şuvoaie de betoane şi asfalt din jungla asta urbană, ce ne seacă încet dar sigur, întocmai ca zilnicele pachete de ţigări; doar că pentru minte.
Oameni înceţoşaţi în priviri, mergând de 'colo şi încolo, alergând în mintea lor de ce li s-a spus că de ceva vreme-i urmăreşte...
Eu, mergând printre şiroaie, contra curentului.
Intrasem în cladiri pustii, colţ de blocuri, colţ de raiuri, căutând cheia; răspunsuri, ca de obicei.
Cu cât înaintam, cu atât îşi măreau şi lucrurile din jurul meu viteza.
O amuscadă, căci soldaţii de altă dată, fugeau şi ei, fiind prezenţi să încerce sa calmeze/combată acest spirit rău şi nou căzut, căzut din neantul disperărilor, dar subtil de tot (adică nu ştiai ce se întamplă defapt, dar te scăldai în apă tulbure). Nu mi se părea atât de rău - ca întotdeauna -, cum de altfel şi în realitate am obiceiul de a subestima realul, spunându-i: doar n-o fi chiar aşa...
Ajuns, ca de nicăieri, prin camerele, şi de recent foste locuinţe, dezertate de mulţimile care-au plecat, găsesc o cameră în lateralul unui hol gri şi "luat (parcă) de ape", poate chiar murdar, urât; un aer greu în jurul meu; şi ajung în faţa unei mese, pe care găsesc o scrisoare a unei fete, pentru părinţii ei, scrisă inainte de...
nu mai contează.
Scrisoarea se intitula: "De-oi muri".
M-aşteaptă un pix în întuneric...
Uite, am revenit cu o noua tema ce am tot incercat sa-i dau de cap astazi si constat la sfarsit ca pe Mozilla (Firefox) se vede ca naiba, iar pe Internet Explorer si Opera "normal", adica asa cum ar trebui... Cum se vede pe ecranul vostru si ce browser pentru internet folositi? Mi-ar prinde bine cateva pareri, fiindca chiar mi-a placut tema asta si am tot modificat-o sperand sa fie o supriza placuta, si pentru voi si pentru mine, la final.
Tot in final, daca nu ii dau de cap, am sa va recomand sa folositi browserele respective, pentru a vedea saitul in forma lui "naturala".
Deci, daca aveti vreo idee, pont, parere, nu ezitati va rog sa o lasati sub forma comentariului.
Numai bine.
Aurelian
P.S. Multumesc lui Cosmina (si) pe aceasta cale, ca mi-a "portat" pestisorul (din poza de sus) de pe tema veche pe fundalul noii teme.
Am nevoie de mangaiere.
Te-as iubi dar nu stiu unde esti.
Te-as chema dar nu iti stiu numele.
Sa fi a mea, sa fiu al tau e tot ce-ti cer.
Sa am o viata, eu iti ofer...
Vreau sa fi a mea durere,
Pretuiesc si un sarut.
As muri doar langa tine,
Ca pe tine doar te-am vrut.
Toata viata as trai,
Langa tine zi de zi.
Te iubesc, m-auzi tu oare?
Este noapte si ma doare.
Visul tau as vrea sa fiu,
Sa ma joc in ale stele,
Mor de dor si iti spun sincer;
Nu te gasesc in toate ele.
Vreau sa fii a mea,dar spune-mi:
Imi vei lua chiar si suflarea?
Plang adesea si nu sti.
Oare esti? Oare te doare?
Sa te simt,sa te cuprind,
Sa-mi musti buza-nflacarata.
Te intorc, viul alint, nici o clipa inserata.
Traim doua ardori cu jind, apropierea ta ma-mbata.
Nu-mi da drumul, ea ma tine...
Doare vocea cum ma chemi.
Sunt aici raman cu tine.
Sunt al tau, sa nu te temi...
de Schiopu Aurelian-Leonard
( o mica poezie din "cutia cu valori" de altadata:) )
Scuze c-am lipsit atata, promit ca voi incerca sa scriu mai des si aici. Plus ca trebuie sa "curat" un pic saitul si sa-l mai zugravesc. Am fost ocupat cu celalalt sait, www.VremuriVii.blogspot.com si cu licente, examene si "din alea", cum ar zice o prietena :). Dar ca sa va ofer scrieri noi de-ale mele, si nu numai, va invit sa ma (ne) vizitati pe adresa pomenita! Va rog, de asemenea, si va amintesc sa nu ezitati sa va impartasiti gandurile cu noi, pe diversele teme abordate. Chiar astept parerile d-voastra!
Va doresc o zi frumoasa, chiar de-afara ploua si ne scriem pe curand!
Aurelian
...(in continuare)
07. NOU 2009 iunie !
"Ce parere am despre bani... Daca aduc sau nu fericirea. Da, iti aduc "fericiri" dar nu feicirea si sa-ti dau un exemplu banal si simplu : cu bani poti cumpara o casa dar nu si "un acasa" la fel...poti cumpara o carte dar nu poti cumpara cunoasterea sau intelepciunea...depre asta am scris intr-un bilet de oral la engleza pentru bac: "with money you can buy a house but not a home,buy a book but not knowledge" e cel mai simplu de inteles banii ofera "lucruri" fara viata... VIATA STA IN TINE... Asta e parerea mea. Ti-am spus-o pentru ca asa am simtit ca vreau sa iti spun... Poate ca e prea la sentiment dar ce sa fac ma ghidez in viata dupa fericiriile inimii. Sentimentele imi domnina inima si sufletul, dar realitatea sta in ratiune, in gandire." - Cosmina B. (Sibiu)
Leo (idei din aceasta postare se pot repeta de mai multe ori) :
Am sa te completez sau usor contrazic in unele chestii. Hai sa lasam putin prejudecatile si laitmotivurile societatii in care traim si sa le luam realist la "puricat", dar nu prea mult. Iti voi vorbi din PROPRII experiente, si mai putin din generalitati.
- De "fericiri", "Fericirea" am mai tot vorbit, daca ai citit pe acolo tot (pestisorultrist.blogspot), si am clarificat, zic eu, destul de bine, faptul ca NU EXISTA "Fericirea", decat in reveriile noastre, care ...ai ce ne mai indulceste viata... Si n-am sa mai reiau ce-am spus si gandit, decat ca: "Fericirea adevarata" se cauta necontenit, de aceea numai daca dai, o sa si ai. Niciodata nu se asteapta. Asta-i pretul ei. Iar cat despre "Ea", ai sa afli ca-s "Ele": mai multe fericiri, de anumite durate si intensitati, care fiecare are un anumit pret, ce se plateste incet, de cele mai multe ori, deci vine mai greu. "Fericirea" si Marea Ei Podoaba Verbala, cum le place si ii incanta la culme pe oameni, sa cugete la ea, sa aspire la ea, sa cante despre o Ea, nu e decat un banal substantiv, inclus in dictionar si articulat de buzele tuturor, caci "da bine" si ne face sa ne simtim mai bine cand ne spunem "sunt in Cautarea Fericirii" sau in cazul unora: "Soarele("Fericirea")n-a ajuns si pe strada mea", etc., etc., etc..
- Spui ca banii nu cumpara "un acasa"... Asta-i drept, dar fara o casa (fie ea apartament, casa, etc.) unde iti vei putea "construi un acasa"? Pe strazi?... cred ca prea putin.
- Cunoasterea si intelepciunea nu iti "intra" in cap daca nu vrei, chiar si atunci cand ai conditii de invatat si bani sa cumperi carti, sa faci facultati, s.a.m.d., e drept, dar pot contribui FOARTE BINE la aceste domenii daca doresti sa le aprofundezi in astfel de institutii sau sa-ti construiesti biblioteci acasa, s.a..
Vrei sa iti infiintezi un birou, studio, etc., ca sa iti "indeplinesti visul", costa, din nou, foarte multi bani. Iar lista poate continua la nesfarsit.
- Hai sa-ti mai dau un exemplu, si care cred ca-i cel mai important de retinut: "banii ofera "lucruri" fara viata....VIATA STA IN TINE..." - Da, pot cumpara si nimicuri (daca aia isi doresc unii) in lumea asta, care sa nu te prea poata ajuta cand ai o situatie mai speciala, precum o BOALA... Ce te faci Cosmino cand o sa-ti vezi (ipotetic vorbind) copilul diagnosticat cu tumoare/cancer (un ex.) iar operatia pentru a-l salva, DECI A SALVA VIATA (DIN) TINE, VIATA TA, costa o groaza de bani? Zi-mi tu mie... Aici nu mai pot aduce fericiri si bucurii sufletelor afectate? Bucuria vietii si conditia pentu a o intretine cu succes, depinde, de la Facerea Lumii pana in ziua de azi de MUNCA, deci BANI. Asta sa n-o uiti niciodata.
Si ca sa sa concluzionez bine, iti mai zic ca: banii in sine, cum spunea si Steph, nu aduc fericiri, dar prin puterea lor iti poti aduce, "cumpara", fericirile, renascatoare de viata cateodata, sau cele simple, cum si le propune fiecare.
Bineinteles ca nu trebuie sa cadem in capcana baniilor, aceea de a ajunge sa idolatrizam, sa visam non-stop, sa nu mai dormim noptiile, sa fim materialisti sau stiu eu ce manii... E bine sa fi chibzuit cu banii, sa ii organizezi cand ii ai, cu cap si sa te folosesti spre favoarea altora si a ta cand e cazul.
(Postarile "Discutie Intre Prieteni" reprezinta raspunsuri reale de la prieteni sau cunostine, carora le-am trimis intrebarea cu referire la subiectele de fata).
O alta zi...
Ce mai zi...
Iata si soarele, rasarit din nou pe strada mea. Cine zicea ca nu va mai fi asa, se insela. A inflorit si gradina mamei mele, multe flori si ierburi dese. Asteptam de mult de mult, sa mai vina inc-o zi, sa-i mai vad din nou si floarea din obrajii vii. Canta iar si pasarele, imi alina alte zile, vreau sa stau seara la soare iar ziua sa nu se mai termine... Rime, rime pe campii, hai sa le-adunam copii ! Haha, ce vremuri...
Mai stii cum cantam cantecul de mai sus, dar in varianta originala? Mi se par asa de demult zilele acelea incat mi se pare ca nu eu le-am trait... Dar le mai rememorez cateodata, chiar si-acum de fata. Ai spune iz de nostalgie. Nu, chiar deloc. Chiar as vrea "sa ma doara-n cot". Am o alta zi in fata. O alta posibila viitoare amintire sau o alta zi si-atat. Sunt pestisor, ce naiba. Marea iar ma asteapta dar eu nu-i mai spun nimic. Ma ridic si-am plecat tiptil in lume, sa m-avant, sa mai rad, sa mai fiu eu, sa mai traiesc o alta si-alte zile, sa mai cred, sa mai plang, sa mai simt ca traiesc, sa mai reusesc sa spun macar povesti, sa mai stiu ca ea m-asteapta, sa mai stie c-o astept, sa-i mai tin din nou aproape, sa ma simta ca-i iubesc. Sa mai trec si alte mari, s-ating si alte zari, sa sar, sa fug din nou peste campii, s-adunam flori, din nou, copii !
Banii, aduc sau n-aduc "Fericiri adevarate"?
Din nou, discutam impreuna un "nou" vechi subiect. O simpla intrebare...
Tot ce va zic e: sa lasam urmele lasate de altii la o parte si sa vizualizam impreuna parerea noastra proprie si personala asupra influentei banilor in "Gasirea Fericirii", cat si a fericirilor in viata noastra; influenta ce poate despartii sau "a pune" impreuna anumite lucruri sau situatii.
Sa citim parerile ce mi-au fost trimise:
01. "Exista anumite lucruri care le poti cumpara cu bani, de exemplu sanatatea (aici stii prea bine), viata... In unele cazuri, fara bani, esti un ''nimeni in drum''. Banii sunt necesari vietii dar nu fericirii, fericirea nu se realizeaza pe plan financiar ci pe plan sentimental. Bineinteles, ca iti aduc un mare plus, dar nu ei te fac sa razi, sa glumesti... sa fii tu." - Raluca-Dora (Cluj-Napoca)
02. " "Banii nu aduc fericirea" - o vorba numai partial adevarata. Desi banii, singuri, nu iti aduc fericirea, te ajuta sa o gasesti. Deoarece banii "infrumuteseaza" orice, prin ei poti avea lucruri pe care fara ei nu le-ai avea. Acuma, depinde de fiecare in parte, ce il face fericit, dar banii te ajuta la orice. In concluzie, pot spune, ca banii SINGURI nu iti aduc fericirea, dar sunt un factor destul de important in gasirea ei. Un lucru care nu imi convine deloc." - Stephan Marcu (Germany,from RO)
03. "Tot ce pot sa zic e ca banii ajuta. Nu cumpara nimic de adevarata valoare (pt mine cel putin), dar cand n-ai probleme financiare grave traiesti mai linistit si ai mai multa predispozitie sa te bucuri de restul lucrurilor si sa gasesti "fericirea"..." - Juju-Anca (Spain,from RO)
04. "Banii, va pot aduce fericiri? Sa fac o mica comparatie intre Fericire si Fericiri, fericirea n-o poti cumpara si nu cred c-o vei avea vreodata, dar poti cumpara multe fericiri (dragoste, sanatate, iubire, faima, prieteni, placeri, etc.). M-ar multumi sa le pot castiga prin merit, cand am nevoie de ele. Putine cazuri cand ti se daruiesc, mai multe le primesti in schimbul unei hartii. Bancnota e curva diavolului, atata timp cat fericirile tale stau in mainile altor persoane. Fericirea exista daca te bucuri de fericirile altora, o poti gasi prin indepliniri si dragoste. In lipsa lor iti este strain cuvantul FERICIRE. Iti este strain doar pentru ca tu vrei sa crezi asta, asa ca sfatul meu NU MAI VISA, CAUTA-LE !!! Sa nu uitam ca banul a civilizat lumea, precum religia. Fericirea, totusi unii o cumpara cand deja o au. - Care e pretul ei ?" - Ciprian Craciun (Sibiu)
05. "Parerea mea e ca banii nu aduc fericirea. Ii consider doar un mijloc prin care iti este recunoscuta munca depusa, necesara pentru a-ti asigura un trai decent. Foarte multe persoane spun ca banii, nu numai ca aduc fericirea, dar o mai si intretin... Niciodata nu am putut intelege acest lucru. Cum sa intretina banii fericirea, daca ea nu exista? Nu se poate pune semnul egal intre bani si fericire, pentru ca fericirea nu e legata de ceea ce inseamna material in primul rand, iar in al doilea rand pentru ca banii nu au, in comparatie cu fericirea, nici o valoare. Cred ca e suficient sa definim cuvantul fericire, ca sa realizam de fapt ce este important in viata noastra..." - Gianina Groza (Alba-Iulia)
06. "Prietene, sa sti ca banii nu pot aduce fericirea. Mie din suflet si din inimioara is fericit cind vad ca am asa prieteni pentru totdeauna si care nu te lasa la greu si care te inteleg si te ajuta, ca mie imi dau lacrimile de fericire cind am asa prieteni buni din suflet. Imi dau lacrimi si ma bucur si atunci sunt fericit. Cel putin eu nu as fi mai fericit daca as avea multi bani. Intr-un fel, sa ajuti pe altii, da... Iti doresc numai bine prietene si multa SANATATE!" - Paul Silean (Cluj-Napoca)
Am sa va raspund si eu parerea mea de la bun inceput si poate si recapitulez si aduc argumente la cateva dintre parerile voastre.
In marele ansamblu, ne grabim adesea sa replicam scurt si la obiect:"banii n-aduc fericirea", la intrebarea de mai sus. Dar hai sa despicam putin ideea, din punctul meu de vedere. Banii nu mi-au adus fericirea in suflet niciodata. Tristetea o gusti la fel in interior, chiar si atunci cand simti hartii in buzunar. Amarul ramane la fel de amar, chiar si in zile cu soare adesea... Dar fericiri mi-au adus si aduc. Pentru multi dintre voi, care cunoasteti, stiti ca sanatatea costa, si poate costa chiar foarte multi bani. Unii i-ar numi averi pentru averi. Iar sanatatea aduce multe bucurii in ochii celor apropiati, inainte de ai vostrii. Dar chiar si sentimental, Raluca (01). Chiar si sentimente adevarate pot aduce, caci le traiesti si le simti. Cand iti permiti un moment de relaxare, care adesea, doar l-ai "visat", iti aduce si el bucurie, nu? Bineinteles, ca banii nu vor umple golul din interior niciodata, oricat de multi ai avea. Asta cel mai sigur. Sentimentele profunde reciproce fata de cateva persoane sau divinitati ar putea "umple" paharul in sensul cel mai bun, nu? Ii vad pe multi cu masini frumoase, case exagerat de mari si multi bani in conturi (dupa laudele lor), dar ii vad foarte stresati si streseaza si in jur... Pe familiile lor, mai ales. Iar la randul lor, roata se intoarce si va produce si mai multa nefericire in vietile lor pana intr-un sfarsit. Si aici probabil e vorba de exces si consecintele sale (ca in orice). Dar in perspectiva rezonabilului si al realismului, eu zic ca o familie cu banii necesari sa se intretina si sa supravietuiasca cum isi propune; caci asta aduce banul in marele ansamblu, in concluzie - SUPRAVIETUIRE; e o familie mai fericita din cele mai multe puncte de vedere, decat situatia opusa, a unei alteia. Sa fim sinceri cu noi insine. Si mai depinde de intre-intelegerea membrilor ei si capacitatea de a gestiona banii, in necesitatile si cheltuielile familiei, pentru a crea si mentine o atmosfera si stare linistita, bineinteles. Dar sunt de acord si cu cele mai multe pareri cu care mi le-ati trimis. De acord si cu tine Steph (02). O vad in jurul meu cel mai des. Cum ati mai auzit, cele mai multe dintre pamantesti nu dureaza o eternitate... Dar aveti o viata si persoane care cu siguranta va iubesc. Toti dintre voi. Si mai aveti si timp, pe care la fel, il castigati daca vreti cu "adevarat", de care sa va bucurati cum puteti si va permiteti!
Va multumesc prieteni, pentru zambetele voastre!
Va doresc pace si SANATATE, inainte de toate!
-Leo
07. NOU 2009 iunie !
"Ce parere am despre bani... Daca aduc sau nu fericirea. Da, iti aduc "fericiri" dar nu feicirea si sa-ti dau un exemplu banal si simplu : cu bani poti cumpara o casa dar nu si "un acasa" la fel...poti cumpara o carte dar nu poti cumpara cunoasterea sau intelepciunea...depre asta am scris intr-un bilet de oral la engleza pentru bac: "with money you can buy a house but not a home,buy a book but not knowledge" e cel mai simplu de inteles banii ofera "lucruri" fara viata... VIATA STA IN TINE... Asta e parerea mea. Ti-am spus-o pentru ca asa am simtit ca vreau sa iti spun... Poate ca e prea la sentiment dar ce sa fac ma ghidez in viata dupa fericiriile inimii. Sentimentele imi domnina inima si sufletul, dar realitatea sta in ratiune, in gandire." - Cosmina B. (Sibiu)
Leo (idei din aceasta postare se pot repeta de mai multe ori) :
Am sa te completez sau usor contrazic in unele chestii. Hai sa lasam putin prejudecatile si laitmotivurile societatii in care traim si sa le luam realist la "puricat", dar nu prea mult. Iti voi vorbi din PROPRII experiente, si mai putin din generalitati.
- De "fericiri", "Fericirea" am mai tot vorbit, daca ai citit pe acolo tot (pestisorultrist.blogspot), si am clarificat, zic eu, destul de bine, faptul ca NU EXISTA "Fericirea", decat in reveriile noastre, care ...ai ce ne mai indulceste viata... Si n-am sa mai reiau ce-am spus si gandit, decat ca: "Fericirea adevarata" se cauta necontenit, de aceea numai daca dai, o sa si ai. Niciodata nu se asteapta. Asta-i pretul ei. Iar cat despre "Ea", ai sa afli ca-s "Ele": mai multe fericiri, de anumite durate si intensitati, care fiecare are un anumit pret, ce se plateste incet, de cele mai multe ori, deci vine mai greu. "Fericirea" si Marea Ei Podoaba Verbala, cum le place si ii incanta la culme pe oameni, sa cugete la ea, sa aspire la ea, sa cante despre o Ea, nu e decat un banal substantiv, inclus in dictionar si articulat de buzele tuturor, caci "da bine" si ne face sa ne simtim mai bine cand ne spunem "sunt in Cautarea Fericirii" sau in cazul unora: "Soarele("Fericirea")n-a ajuns si pe strada mea", etc., etc., etc..
- Spui ca banii nu cumpara "un acasa"... Asta-i drept, dar fara o casa (fie ea apartament, casa, etc.) unde iti vei putea "construi un acasa"? Pe strazi?... cred ca prea putin.
- Cunoasterea si intelepciunea nu iti "intra" in cap daca nu vrei, chiar si atunci cand ai conditii de invatat si bani sa cumperi carti, sa faci facultati, s.a.m.d., e drept, dar pot contribui FOARTE BINE la aceste domenii daca doresti sa le aprofundezi in astfel de institutii sau sa-ti construiesti biblioteci acasa, s.a..
Vrei sa iti infiintezi un birou, studio, etc., ca sa iti "indeplinesti visul", costa, din nou, foarte multi bani. Iar lista poate continua la nesfarsit.
- Hai sa-ti mai dau un exemplu, si care cred ca-i cel mai important de retinut: "banii ofera "lucruri" fara viata....VIATA STA IN TINE..." - Da, pot cumpara si nimicuri (daca aia isi doresc unii) in lumea asta, care sa nu te prea poata ajuta cand ai o situatie mai speciala, precum o BOALA... Ce te faci Cosmino cand o sa-ti vezi (ipotetic vorbind) copilul diagnosticat cu tumoare/cancer (un ex.) iar operatia pentru a-l salva, DECI A SALVA VIATA (DIN) TINE, VIATA TA, costa o groaza de bani? Zi-mi tu mie... Aici nu mai pot aduce fericiri si bucurii sufletelor afectate? Bucuria vietii si conditia pentu a o intretine cu succes, depinde, de la Facerea Lumii pana in ziua de azi de MUNCA, deci BANI. Asta sa n-o uiti niciodata.
Si ca sa sa concluzionez bine, iti mai zic ca: banii in sine, cum spunea si Steph, nu aduc fericiri, dar prin puterea lor iti poti aduce, "cumpara", fericirile, renascatoare de viata cateodata, sau cele simple, cum si le propune fiecare.
Bineinteles ca nu trebuie sa cadem in capcana baniilor, aceea de a ajunge sa idolatrizam, sa visam non-stop, sa nu mai dormim noptiile, sa fim materialisti sau stiu eu ce manii... E bine sa fi chibzuit cu banii, sa ii organizezi cand ii ai, cu cap si sa te folosesti spre favoarea altora si a ta cand e cazul.
(Postarile "Discutie Intre Prieteni" reprezinta raspunsuri reale de la prieteni sau cunostine, carora le-am trimis intrebarea cu referire la subiectele de fata).
Stii, poate multa lume se intreaba, dar ce stiu este ca: mi-am raspuns in mare si am primit si raspunsuri la intrebarea :
Cateva persoane care mi-au raspuns spun astfel, si care sper sa nu se supere cand se "revad" aici. Simteam nevoia sa le urmarim impreuna si sa ne mai 'ascultam' unul pe la celalalt, chiar si in ceva simplu...
Ele sunt scrise in ordinea care mi-au fost trimise :
01. "Desi imi doresc sa vad jumatatea plina, imi dau din ce in ce mai mult seama ca vad numai jumatatea goala.
Poate daca as vedea jumatatea plina, nu as mai avea dorinta de a umple paharul, pentru ca m-as multumi cu putin". - Stephan Marcu (Germany,from RO,Sibiu)
02. "Vad jumatatea plina a paharului pentru ca incerc sa fiu optimista, sa ma bucur pentru ce am in jurul meu acum, iar cei ce-mi sunt aproape ma ajuta de multe ori si pentru asta. Asta sunt recunoscatoare. Ceea ce ma face din nou fericita. Ceea ce implica optimismul (e o teorie cam intortocheata), deci un cerc vicios in sensul bun al cuvantului. Acum astept si raspunsul tau". - Maria Simonas (Cluj-Napoca)
Leo-> Raspunsul era pe cugetate dinainte sa pun intrebarea dar il vei afla mai la sfarsit.
03. "Vezi jumatatea goala sau jumatatea plina a paharului... Depinde si ce consideri ca e acel pahar ! Atunci iti pot raspunde.
Desi mai am cateva guri si termin paharul, as vrea sa-l vad plin, sa mai beau din el. Referitor la intrebare: il vad pe jumate' dar mai am ce turna din sticla ! - Ciprian Craciun (Sibiu)
04. "Pai depinde de caz... De obicei, initial, vad jumatatea goala a paharului si dupa ce digerez un pic problema, vad doar jumatatea plina si modul de a umple paharul la loc. Apropo, ce fel de massuri is astea? - Juju-Anca (Spain,from RO,Sibiu)
05. "Goala - sunt pesimista si nu-mi merge prea genial in ultima vreme". - imi spune Ioana din Cluj-Napoca, sora lui Alex M.
06. "Partea pozitiva o iau. In tot binele e un rau si invers. Cred...". - Gianina Groza (Alba-Iulia)
07. " Chestia aia cu paharul: eu cand ma uit la un pahar pe jumate plin (sau pe jumate gol) vad prima data jumatatea plina, deci cat e inauntru. Apoi automat iti dai si seama de jumatatea goala. Deci, ce imi atrage mie atentia prima data este "substanta" care se afla in paharul acela. Deci ce vad eu e jumatatea plina, caci "golul" deasupra substantei este relativ. - Daniel Haerle (Germany (fromRO!! Sibiu))
08. "Interesanta intrebare... Eu vad de cele mai multe ori partea goala a paharului cand e vb de mine, si cea plina atunci cand e vb de ceilalti... totusi probabil solutia e sa il vezi asa cum e... Asta cred ca nu da gres niciodata". - Diana Popa (Cluj-Napoca)
09. "Cea plina a paharului. Viata e frumoasa si cu bune si cu rele [...] Niciodata n-am inteles de ce oamenii nu pretuiesc ceea ce au decat atunci knd il pierd". - Ioana Agu (Cluj-Napoca)
10. "Probabil cea goala, de ce? Faci un sondaj sa vezi ce procent de prieteni pesimisti si optimisti ai? ) - Anca Tothazan (Cluj-Napoca)
Leo -> :) sa vedem...
11. "E bine sa vezi si partea buna a paharului dar in acelasi timp si cea proasta...pt k asa poti sa compari ce e bun si ce e rau P". - Raluca-Dora (Cluj-Napoca)
12. "Adevarul e ca depinde de situatie. Poate fi o persoana si foarte pesimista si foarte optimista. Trebuie sa iti tii capul deasupra apei; ca-i adanca tare...". - Alison Inceu
Leo-> Vei invata sa inoti in ape adanci, si nu la mal...
Iata si raspunsul meu la intrebarea "Vezi jumatatea plina sau cea goala a paharului" :
13. Cand paharul e plin, il vad plin .Cand paharul este gol, il vad gol. Intre extreme e un punct rece dar si cald. Cel de jos, de sub care sta paharul, poate fii cel rece iar cel de sus, de unde bei, poate fi cel cald. Tinut in palma si privit vertical de sus, poti vedea ca-i plin. Privit indelung (din orice unghi), paharul tinde sa te minta, caci iti dai seama de transparenta sa... Ce voi face eu, e sa-mi torn data viitoare ce voi vrea intr-un vas de baut de lut, pe care sa pot desena ce voi vrea pe margini, sau sa-l las cum e. . . ?
:) Hai noroc ! ("Pour me another", vorba englezului. Haha)
Cam astea ar fi pe ziua de azi dragilor.
Multumesc ' participantilor ' la discutie si sunteti invitati cu totii sa veniti cu 'idei', cu noi idei si sa le impartasiti cu noi. Nu sub forma de sondaj, dar ca un 'sondaj' intre prieteni.
Raspunsurile, le voi mai astepta si vor fi postate tot aici in zilele ce urmeaza sau cand vor fi.
Pa.
Aveti grija de voi!
- Leo
(septembrie 208)
Cauta fericiri dar fericiri care sa-ti aduca zambete cand iti vei aminti de tine. Iar cand iti vei aminti vei stii ce esti si unde esti. Vei afla ca nu exista "fericirea". E doar un substantiv intr-un context vast cautat. Ai sa afli ca exista mai multe fericiri. Cu cat vei trai mai multe si vei cauta sa ai situatii favorabile gasirii lor, cu atat vei zambi mai mult. Normal, iti spui. Dar priveste bine cand le ai sau crezi ca nu le ai... O fericire poate fii o vorba-n gand... Ganduri... Nu le forta, nu le spune sa plece... Lasa-le sa faca ce au de facut. Caci tot ele viata au daruit iar tot pentru ele vei fi iubit. Nu uita sa le daruiesti caci sunt cele mai frumoase lucruri cand le scrii un gand sau cand iti vor darui un zambet sincer.
Tot ce zboara duce-n sus.
Daca vezi ca poti sa urci, azi e bine, chiar de el se duce-n sus.
Urca, lupta pentru a trai,
Dar la fel si pentru ziua care speri ca va veni.
Poate azi iti poarta dor,
Poate maine tu cobori.
Cert e ca pe un munte ca acesta poate uiti sa mai privesti,
Te impiedici,
Noaptea-i gri.
Spera, stii...
Iar vantul, vantul n-are nici o vina. Astazi bate, maine sta. E din ce parte vine si pe unde se mai lasa. E directia unde-l simti... Eu vad mai multe brize in el... Acum adie, acum apune... Tu in ce directie stai?
E timp pentru toate, la timpul lor. Cateodata e mai bine asa. Stiu ca le-ai vrea sa le vezi... Sa le vezi in viata ta si sa-i vezi in ele. Stiu ca vei dori si le vei implini. Dar azi e o zi mai mare : prima zi in care vei si vrea ! Mai tarziu vor capata mai multa valoare. Iar cel mai frumos e ca dupa nori tot e un soare. Astazi norii desi si gri se vad in departare. Aminteste-ti ce-i un soare.
Sa plutim si noi usor,ca si ingerii fac la fel acolo sus.
M-am urcat si eu pe un nor...
Sa plutesti usor.
Acum unde vei fi oare?
Doar ce-auzi e doar al nostru...
De-ai soptii in vant ce-ti las,
Se va pierde de departe al meu glas...
Vad doar oglindiri de altadata,alte rasarite in fata lor, picurate doar de-abia.
Doar ca soarele le vede; in curand se vor usca?
Cat despre tine? Nu vei crede c-am uitat ce ti-am lasat sau ca voi uita... Uita-te la mine cum te uiti la ei si iti vor spune ce ti-as arata. Viata ta este aici,nicidecum unde ai vrea? O traiesti, poate si zambesti. Ea iti zbiara ca e grea... dar un adevar nu doarme, el te tine inca aici, poate ei nu ti-au mai spus...
"Ea"? Afla ca e acolo, unde toti se-nsala. Te privesc adesea-n umbra...
Ti-ai dat seama ca cele mai multe fericiri vin (de) unde si cand nu le astepti, nu le doresti... ? Cu siguranta le-ai trait dar tine-le minte pentru atunci cand nu mai vrei sa speri, in momentele in care nu le mai vezi.
Pretuieste pe cei de langa tine, pentru ca nu vor fi cu tine o viata!
INVATA SA ASCULTI...
Daca ei ti-ar spune ceva despre mine, iar eu ti-as zice ca nu-i adevarat... m-ai crede?
"Nu-ti ascunde sentimentele ,caci asta ne desparte..."
和平愛喜
"Shoot for the Stars -- At least you hit the ceiling!!" - Katie Rizvi
Prietenul vostru.
(scrisa candva tot anul trecut prin vara. am sa revin cat de curand cu ceva nou, dar toate la timpul lor)
In continuare ...
O scurta relatare.
Stii ce zic mai, in final, fiecare ajunge unde si cine poate. Si cat pentru mine, sper la fel ca si tine : pentru zilele alea !
Totusi, singurul lucru care poate deveni suparator la un timp dat, si e doar UNUL singur, pe langa cel al negasirii, ca : ai sa treci pe langa ea, cand defapt ea e aproape si nu ai sa poti sa dai, timpul inapoi... Si-o sa-mi spuna iar "ai pornit pe-un drum, acum du-te mai departe, chiar dac-ai uitat de unde ai plecat si haide..."-AK).
Dar, ce nu v-am spus poate pana azi si ar fi fost diferit s-o fi spus mai de demult, poate ma grabesc s-o spun dar o las totusi aici, s-o vada cine vede. Si este ca presimt eu ceva bun acolo in larg. Trebuie sa fie ceva mai mult de atat ! In pofida tuturor "jocurilor de baricadare", valuri si vant... ramane totusi ceva special in directia aia si o sa ramana la mal, doar cine se multumeste cu mai putin, cum fac cei mai multi. ...te pune pe ganduri? Sper. Poate ca de asta am lasat ce-i scris aici. Si poate tot de aia, ar fi timpul sa incepi cu inceputul.
Daca te gandesti, poate suna si sinucigas. Depinde ce si cat si unde, ce-i drept. Oricum, nu stiu... Ce mi s-a dat pana acum, le-am pus intr-un rucsac si folosesc, iar de-o vreme buna de cand am plecat, m-au ajutat si vad ca ma ajuta.
Poate ne intalnim pe drum si cine stie, ne strangem mainile si zambim.
Oricat de mare ar fi lumea, oameni simpli si mici ca tine, ca noi , or sa umple intotdeauna golul, lasat de ceilalti.
Ce-i mai important si poate chiar cel mai important din toata relatarea asta, care poate unii au inteles-o demult si sunt acum putin in fata noastra, dar de asta m-am intors sa-ti spun atat :
fiecare trebuie sa aiba un vis (macar unul , dar sincer) si fiecare mai ales trebuie (zic trebuie) sa invete SA ALEAGA SINGUR pentru el insusi ! Auzul, vazul s.a. te conduc doar spre invataturi. Vezi? Sa fie dornic sa invete ...
Ce sa mai zic. Poate am zis cateva si nici asa nu-i deajuns. Niciodata n-o sa fie, stiu. Asta-i poate doar schema mea in rezumatul ei, pe cel mai scurt posibil. Poate-am mai si omis una alta... Ramane doar sa-ti faci si tu una, sau sa ti-o completezi pe a ta cum stii si vrei, in continuare.
Sper doar, cu intentia , ca au fost cativa , iar tu de asemenea care au rapit din timp sa culeaga si sa aleaga.
Intr-o zi poate o sa inteleaga, ca le multumesc si o duc bine acolo unde sunt.
Iti mai spun ceva ...
Vrei sa fii iubit, iubeste.
Vrei sa fii respectat, respecta.
Vrei sa fii apreciat, apreciaza.
Vrei sa fii auzit, asculta.
Vrei sa fii imbratisat, imbratiseaza.
Vrei sa nu fii uitat, ia aminte.
Vrei sa fii iertat, iarta.
Vrei sa fii apropiat, strange.
Vrei sa fii mare, invata sa fii mic.
Vrei sa castigi, invata sa stii si cum (e) sa pierzi.
Vrei sa fii indrumat, indruma.
Vrei sa fii privit, priveste.
Vrei sa fii inteles, intelege-te pe tine.
Vrei sa te tina, nu-i da drumul.
Vrei sa nu te lase, nu lasa.
Vrei sa creada, crede.
Vrei sa ramana, spune-i.
Vrei sa crezi... asculta.
AI INVATAT CEVA DIN ASTA? DACA CREZI CA DA, SPUNE-LE SI PRIETENILOR TAI, LA TOTI CARE TI-S DRAGI, IMPARTE-LE TOT CE INVETI, IMPARTE-LE DIN CUNOSTINTELE SI INVATATURILE TALE, INVATA-I SA INVETE, LA RANDUL LOR VOR INVATA PE ALTII... ARATA-LE CA CE-I AL TAU E SI AL LOR :UN LOC MAI LINISTIT APROAPE DE EI !
Apreciaza persoanele dragi cat timp le ai aproape ! Nu vor fi langa tine o viata. Doar pentru un timp... 和平愛喜
INVATA SA ASCULTI
Prietenul vostru.
(scris in 4 august 2008)
- Aceasta parte contine doar citate ale anumitor scriitori, pentru moment, puse cap la cap, din diverse surse, pentru voi aici :
" " "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)
... Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate… Sau poate nu… Cine poate sti? Ani de-a rândul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atâta amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti. Unul din marii întelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atât de aproape de nenorociri si tot atât de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fântâni este mai blând pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana îi arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atât de neprimitoare.
Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamânt?
La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtându-si povara de a sti ca, în aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile.
Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.
Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim înseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a încercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat în stradania de a obtine.
Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care îl atribuim celorlalti în dobândirea propriei fericiri. Într-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la rându-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea într-o lume în care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra în conflict si ca urmare, fiecare încearca sa împiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atâta singuratate, si-a pierdut pâna si ecoul.
Si pâna la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vânare de vânt". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: întreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decât placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste în armonie cu lucrurile sau îsi accepta în întregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile întrebari ale umanitatii si va mai ramâne înca unul din misterele existentei noastre:
" Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile-ntrebari." " "
- Sfarsitul Partii Intai
