Back to Top Peştişorul Trist: februarie 2009

Peştişorul Trist

www.Societatea.Eu

Cauţi "Fericirea"?
N-am uitat, ce mi-a zis cineva odată:
"din când în când e bine să te mai opreşti din căutarea fericirii,
şi să te mulţumeşti să fii fericit"!

GĂSEȘTE-MĂ și aici / FIND ME also here: www.Societatea.Eu


Cauta fericiri dar fericiri care sa-ti aduca zambete cand iti vei aminti de tine. Iar cand iti vei aminti vei stii ce esti si unde esti. Vei afla ca nu exista "fericirea". E doar un substantiv intr-un context vast cautat. Ai sa afli ca exista mai multe fericiri. Cu cat vei trai mai multe si vei cauta sa ai situatii favorabile gasirii lor, cu atat vei zambi mai mult. Normal, iti spui. Dar priveste bine cand le ai sau crezi ca nu le ai... O fericire poate fii o vorba-n gand... Ganduri... Nu le forta, nu le spune sa plece... Lasa-le sa faca ce au de facut. Caci tot ele viata au daruit iar tot pentru ele vei fi iubit. Nu uita sa le daruiesti caci sunt cele mai frumoase lucruri cand le scrii un gand sau cand iti vor darui un zambet sincer.


Tot ce zboara duce-n sus.
Daca vezi ca poti sa urci, azi e bine, chiar de el se duce-n sus.
Urca, lupta pentru a trai,
Dar la fel si pentru ziua care speri ca va veni.
Poate azi iti poarta dor,
Poate maine tu cobori.
Cert e ca pe un munte ca acesta poate uiti sa mai privesti,
Te impiedici,
Noaptea-i gri.
Spera, stii...

Iar vantul, vantul n-are nici o vina. Astazi bate, maine sta. E din ce parte vine si pe unde se mai lasa. E directia unde-l simti... Eu vad mai multe brize in el... Acum adie, acum apune... Tu in ce directie stai?
E timp pentru toate, la timpul lor. Cateodata e mai bine asa. Stiu ca le-ai vrea sa le vezi... Sa le vezi in viata ta si sa-i vezi in ele. Stiu ca vei dori si le vei implini. Dar azi e o zi mai mare : prima zi in care vei si vrea ! Mai tarziu vor capata mai multa valoare. Iar cel mai frumos e ca dupa nori tot e un soare. Astazi norii desi si gri se vad in departare. Aminteste-ti ce-i un soare.
Sa plutim si noi usor,ca si ingerii fac la fel acolo sus.

M-am urcat si eu pe un nor...

Sa plutesti usor.

Acum unde vei fi oare?

Padurea deasa-mi sta in cale.
Doar ce-auzi e doar al nostru...
De-ai soptii in vant ce-ti las,
Se va pierde de departe al meu glas...
Vad doar oglindiri de altadata,alte rasarite in fata lor, picurate doar de-abia.
Doar ca soarele le vede; in curand se vor usca?

Cat despre tine? Nu vei crede c-am uitat ce ti-am lasat sau ca voi uita... Uita-te la mine cum te uiti la ei si iti vor spune ce ti-as arata. Viata ta este aici,nicidecum unde ai vrea? O traiesti, poate si zambesti. Ea iti zbiara ca e grea... dar un adevar nu doarme, el te tine inca aici, poate ei nu ti-au mai spus...
"Ea"? Afla ca e acolo, unde toti se-nsala. Te privesc adesea-n umbra...

Ti-ai dat seama ca cele mai multe fericiri vin (de) unde si cand nu le astepti, nu le doresti... ? Cu siguranta le-ai trait dar tine-le minte pentru atunci cand nu mai vrei sa speri, in momentele in care nu le mai vezi.

Pretuieste pe cei de langa tine, pentru ca nu vor fi cu tine o viata!

INVATA SA ASCULTI...

Daca ei ti-ar spune ceva despre mine, iar eu ti-as zice ca nu-i adevarat... m-ai crede?

...Cu sau fara nimeni continui...

"Nu-ti ascunde sentimentele ,caci asta ne desparte..."

和平愛喜

"Shoot for the Stars -- At least you hit the ceiling!!" - Katie Rizvi

Prietenul vostru.

(scrisa candva tot anul trecut prin vara. am sa revin cat de curand cu ceva nou, dar toate la timpul lor)

In continuare ...

O scurta relatare.

Stii ce zic mai, in final, fiecare ajunge unde si cine poate. Si cat pentru mine, sper la fel ca si tine : pentru zilele alea !

Capul drept asa !

Totusi, singurul lucru care poate deveni suparator la un timp dat, si e doar UNUL singur, pe langa cel al negasirii, ca : ai sa treci pe langa ea, cand defapt ea e aproape si nu ai sa poti sa dai, timpul inapoi... Si-o sa-mi spuna iar "ai pornit pe-un drum, acum du-te mai departe, chiar dac-ai uitat de unde ai plecat si haide..."-AK).

Dar, ce nu v-am spus poate pana azi si ar fi fost diferit s-o fi spus mai de demult, poate ma grabesc s-o spun dar o las totusi aici, s-o vada cine vede. Si este ca presimt eu ceva bun acolo in larg. Trebuie sa fie ceva mai mult de atat ! In pofida tuturor "jocurilor de baricadare", valuri si vant... ramane totusi ceva special in directia aia si o sa ramana la mal, doar cine se multumeste cu mai putin, cum fac cei mai multi. ...te pune pe ganduri? Sper. Poate ca de asta am lasat ce-i scris aici. Si poate tot de aia, ar fi timpul sa incepi cu inceputul.
Daca te gandesti, poate suna si sinucigas. Depinde ce si cat si unde, ce-i drept. Oricum, nu stiu... Ce mi s-a dat pana acum, le-am pus intr-un rucsac si folosesc, iar de-o vreme buna de cand am plecat, m-au ajutat si vad ca ma ajuta.
Poate ne intalnim pe drum si cine stie, ne strangem mainile si zambim.
Oricat de mare ar fi lumea, oameni simpli si mici ca tine, ca noi , or sa umple intotdeauna golul, lasat de ceilalti.

Ce-i mai important si poate chiar cel mai important din toata relatarea asta, care poate unii au inteles-o demult si sunt acum putin in fata noastra, dar de asta m-am intors sa-ti spun atat :
fiecare trebuie sa aiba un vis (macar unul , dar sincer) si fiecare mai ales trebuie (zic trebuie) sa invete SA ALEAGA SINGUR pentru el insusi ! Auzul, vazul s.a. te conduc doar spre invataturi. Vezi? Sa fie dornic sa invete ...
Ce sa mai zic. Poate am zis cateva si nici asa nu-i deajuns. Niciodata n-o sa fie, stiu. Asta-i poate doar schema mea in rezumatul ei, pe cel mai scurt posibil. Poate-am mai si omis una alta... Ramane doar sa-ti faci si tu una, sau sa ti-o completezi pe a ta cum stii si vrei, in continuare.

Sper doar, cu intentia , ca au fost cativa , iar tu de asemenea care au rapit din timp sa culeaga si sa aleaga.
Intr-o zi poate o sa inteleaga, ca le multumesc si o duc bine acolo unde sunt.


Iti mai spun ceva ...

Vrei sa fii iubit, iubeste.
Vrei sa fii respectat, respecta.
Vrei sa fii apreciat, apreciaza.
Vrei sa fii auzit, asculta.
Vrei sa fii imbratisat, imbratiseaza.
Vrei sa nu fii uitat, ia aminte.
Vrei sa fii iertat, iarta.
Vrei sa fii apropiat, strange.
Vrei sa fii mare, invata sa fii mic.
Vrei sa castigi, invata sa stii si cum (e) sa pierzi.
Vrei sa fii indrumat, indruma.
Vrei sa fii privit, priveste.
Vrei sa fii inteles, intelege-te pe tine.
Vrei sa te tina, nu-i da drumul.
Vrei sa nu te lase, nu lasa.
Vrei sa creada, crede.
Vrei sa ramana, spune-i.
Vrei sa crezi... asculta.


AI INVATAT CEVA DIN ASTA? DACA CREZI CA DA, SPUNE-LE SI PRIETENILOR TAI, LA TOTI CARE TI-S DRAGI, IMPARTE-LE TOT CE INVETI, IMPARTE-LE DIN CUNOSTINTELE SI INVATATURILE TALE, INVATA-I SA INVETE, LA RANDUL LOR VOR INVATA PE ALTII... ARATA-LE CA CE-I AL TAU E SI AL LOR :UN LOC MAI LINISTIT APROAPE DE EI !

Apreciaza persoanele dragi cat timp le ai aproape ! Nu vor fi langa tine o viata. Doar pentru un timp... 和平愛喜

INVATA SA ASCULTI

Prietenul vostru.

(scris in 4 august 2008)

- Aceasta parte contine doar citate ale anumitor scriitori, pentru moment, puse cap la cap, din diverse surse, pentru voi aici :


" " "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)


... Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate… Sau poate nu… Cine poate sti? Ani de-a rândul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atâta amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti. Unul din marii întelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atât de aproape de nenorociri si tot atât de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fântâni este mai blând pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana îi arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atât de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamânt?


La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtându-si povara de a sti ca, în aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile.


Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim înseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a încercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat în stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care îl atribuim celorlalti în dobândirea propriei fericiri. Într-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la rându-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea într-o lume în care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra în conflict si ca urmare, fiecare încearca sa împiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atâta singuratate, si-a pierdut pâna si ecoul.
Si pâna la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vânare de vânt". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: întreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decât placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste în armonie cu lucrurile sau îsi accepta în întregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile întrebari ale umanitatii si va mai ramâne înca unul din misterele existentei noastre:

" Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile-ntrebari." " "


- Sfarsitul Partii Intai

Subacvatic

O bulă de aer, spre suprafaţă: Heeei, ce te uiţi în apă? Nu ştiai că peştii au şi aripi? Haide, sari cu mine! Te invit la un înot, în mica mea baltă, colţ de-ocean, să-ţi pot oferi puţin din puţinul meu.

Sori şi ploi...

Ultimii la apă

Scrisori în sticle

Subscrie şi primeşte-le pe toate

Powered by FeedBurner


Peştişori înscrişi



Creative Commons License