Back to Top Peştişorul Trist: noiembrie 2009

Peştişorul Trist

www.Societatea.Eu

Cauţi "Fericirea"?
N-am uitat, ce mi-a zis cineva odată:
"din când în când e bine să te mai opreşti din căutarea fericirii,
şi să te mulţumeşti să fii fericit"!

GĂSEȘTE-MĂ și aici / FIND ME also here: www.Societatea.Eu


Sa nu uitam sa iubim nicicand Trandafirii    O, tu salcie, singura ce-astepti la mal...
      

Buna seara                                                 Dance me to the end...
      

Wild rose                                                   Printre Flori...
      

Summer wine

(flori de ploaie)

Simt ca nu mai merg multe, desi par atat de ascendente, din afara. Nu promit cat timp voi mai fi pe-aici (nu c-ar conta pentru cineva - o zic si eu "asa")...

Zur Erinnerung, mein Freund. Ich hab dich so viel geliebt!
Cum zice Ferris aici: Nu ne-am gandit niciodata ca se va gata vreodata. Am plecat prea departe si am ajuns prea departe, iar la final ne-a fost totul, luat...
http://www.youtube.com/watch?v=AfQAwcZPpdY

Si tot El, si numai el, stie cat a fost "Vom Uita" pentru noi...
Ca doi copii dintr-un sat uitat de lume care n-au mai vazut jucarii vreoadata...
Doamne...


Si mai sunt cateva de spus. Le asteptam cu fruntea sus, iar apoi mai vedem...

Trezeste-ma din Babilon, Te rog! Nu mai pot sa ma petrec in el, simt ca nu mai pot sa-i vad. Sa nu mai vad pe nimeni din el! De s-ar putea sa nu mai ma cheme nimeni, caci nu vreau sa-i mai refuz, sa petrec alaturi de ei, clipe de indepartare.
Nu mai conteaza acum, schimba foaia. Si trebuie s-o schimb.


Nori negri, suntem ca stele care cad din cer, din pamant si mai in jos...
Totul poate disparea intr-o secunda, tot ce ai visat si la ce ai sperat o viata (asta de la mine o stii si tu).

                                                                 Mad world...
     

N-astept nimic, de la nimeni. Doar liniste...  Pahare murdare
     
"Somtimes I wanna give up, or at least take a break, that's when I close my eyes and see (again, her) face"...

Victoria (e a celor care cred in ea!)            Capu' sus...
     

Furtuna...                                                  Oda...
     

Rain                                                          Si cer instelat...
     

P.S. E oare linistea egala cu tradarea? ...

Cred in continuare in: "clipele" rare nu mai au nevoie de prezentare; nici eu, nici nimeni; ci se (re)cunosc indata...
Am (re)inceput sa cred in multe, dar stiu, sunt clipe scurte... Nu stiu cat vor tine, si cat mai ma vor tine...
Nu stiu sa aleg, atunci cand nu mai vreau sa neg. De fapt, nu stiu nimic, dar tind putin, cate un pic, sa cred si iar sa ma ridic. Sunt multe iar nezise, dar prea bine zise... De ascultat... sa ce? Sa-ntorc din cap ca altu-i fapt? Zis, facut de multi prea multi? As vrea sa ma asculti...
Tin cont ca nu-s doar eu, dar tine cont ca nu esti doar (si) tu. Sa fie oare mult ce iti tot cer? Nu.
E doar un semn, m-am saturat sa las in santuri fiare, sperand sa le gaseasca-n noapte iara, cand nici ei, nici Ei n-au chip s-asculte, voci s-aline, cusurul meu oftat, sa-ndure...
Am zis ca nu mai scriu, si iarasi scriu. Am zis ca n-o mai fac, dar nu pot azi sa tac. Ci-am zis ca azi, cat sunt pe-aici, sa fac din patru, plici! De la apus la rasarit, spre marea lor sa ma mai strigi, mi-o zici?
Ascult, caci timpul vrea sa nu mai fim. Indemn, caci pe fete le vad chin. Intorc din cap, ca n-au grji sa vada-n fata. Le strang din mana caci ma-nvata. Le-ascult si dorul, caci sub gri ne-aduce locul. Le trezesc, caci somnu-i lung si rar ma cheama. Si de-o fi sa cheme iara, vreau s-auda ca nu-s singuri, ca sunt rar, dar pentru singurii.
Sunt aici si fara teama. Sunt aici, si fara teama...

Atat.

Tocmai am (re)realizat azi, si de fiecare data cand o realizez se intensifica si ma apasa si mai tare. Muzica... Cineva drag a scris odata o piesa despre un prieten (piesa in care n-a dat nume, deci care ma duce in si mai multe locuri cu gandul), dar ma face sa ma gandesc la: "...a avut un vis, care la strapuns"...
Si simt in unele momente ca se apropie... de asta, numai eu si El stim cat vreau sa suflu peste Ei, azi, acum, Acasa...
mai mult ca oricand.

PARTEA I - "In Fum"

Urmareste-i firul...                                       Smog...
      
(click pe video pentru a-l deschide in youtube, in fereastra normala)

Heaven...


Aceasta, urmatoarea, doresc sa i-o dedic special unei flori de curand descoperite, pe acest camp intins, in lumea asta, care ghici ce, e plin de anotimpuri, nu ca n-ai fi stiut, DAR azi e soare! Intelegi? Ia-ti papucii, ia-ti rucsacul, toate te asteapta sa vii, nu-ti mai varsa stigmatul peste tine si peste Ei... Demult, si de prea mult timp te asteapta, sa revii! Ar fi prea frumos s-o faci, si o vei face. Am incredere.
Stiu ca suntem o armata acolo, undeva, dar chiar aici in sufletul fiecaruia, de suflete rare, care ca un soare ce rasare asteapta zorii pe carare. Nimic nu e pierdut, pentru ca in acest ocean, calatorind prin el, timpul nu conteaza!


Stinge acum lumina, lasa-ti tulpina sa imbrace frunza scumpa a serii...
Si danseaza...


...iar intr-un final a reusit, si n-a mai plecat nicaieri, ci a gasit poteca, catre casa. A trait fericit/-a pana la adanci batraneti, impreuna cu Ei, noii sori si vechile raze.

Somn usor...

http://www.youtube.com/watch?v=bAq226LYfSU (Din nou, dans...)

Visezi?


PARTEA II - "El"

Have you seen Him?                                  Enjoy...
      

He is?                                                      Luminile s-au stins, sa privim, va rog...
     

"Hold me"                                                 Sweet baby...
     

I want...                                                    Teardrops
     

He's my man                                              Angel
     

Bang!


PARTEA III - "Same Ol' Songs"

N'oubliez jamais...                                    The Loner
                                                           Va dedic piesa mea de suflet, din copilarie si pana azi! De-ar putea vorbi, m-ar descrie perfect, cu trairile si gandurile mele:
     

Slow and easy...                                        Corcovado
     

P.S. Mai (re)cauta printre temele deja publicate din cand in cand, fiindca am sa le mai aduc "la zi", cand simt ca mai era ceva de adaugat la ele... La fel ca si in toate celelalte pagini...

Astazi mi-a venit o idee: sa va propun, de la timp la timp, playlist-uri cu muzica, caci ar fi pacat sa ramana toata muzica ce o mai (re)gasesc adesea, doar pentru mine. Nu? Si nu conteaza cati o asculta aici, ci acei care o asculta. La fel de bine.
N-am sa-i fac alt sait dedicat (desi am niste idei, dar toate la timpul lor), deocamdata, ci incep simplu si direct.
Sa-i dam drumul...

Cred ca muzica buna, nu tine cont de stiluri. Nu cred ca daca ai ascultat toata viata muzica clasica, de ex., nu ai putea intelege si alte stiluri "clasice". Doar un exemplu.

Voi prezenta in aceasta dimineata tarzie, ca prim disc, sters de praf, din raft, pe care sper sa-mi mai mearga acul: "copilul singur"...

(Visez mereu sa suflu peste Ei...)


Voi cauta vara mereu, ca intr-o zi sa stau sub smochinul meu, in curtea mea, la masa mea, langa ea...


Apropo de "ea",...


Visam (cu totii) in intuneric, crede-ma. Nu crezi? Atunci de nu esti in stare sa stai s-asculti? Sa citesti in semne. Vei vedea semne PESTE TOT in jurul tau sa-ti explice asta. In orice graunte din lumea asta si fir de nisip, stau "amprentate" semne ce-ti vor da raspunsuri; poate nu la toate, dar lep oti asculta macar povestea.

Semne...

(un videomix ce l-am compus acum ceva timp)

Fugi peste vai si oceane, in secunde...
Pentru totdeauna.
http://www.youtube.com/watch?v=nhngzkKA8GQ&feature=related

Music matters


De ce sa pleci, cand poti sa stai...
So, Why Go?
http://www.youtube.com/watch?v=0ooLJVSZqCA&feature=related

E dimineata, la mine, astazi, asa o simt in suflet, si ma uit inca odata la pozele astea. Pe fundal merge un "disc" mai nou cu iz mai vechi, ce am incercat sa-i dau de cap sa sune cat de cat cum as vrea, dar lasand toate la o parte, ascultand fundalul... se potriveste cu imaginile din fata mea. Ca intr-o aventura prin lume, poate chiar singur, poate chiar cu Ei, poate.......
Cert e, ca norii trecatori, de-afara, intotdeauna m-au inspirat, si ma mai inspira; cel mai mult.
Ma simt ca pe "cararea vietii mele", mergand pe-o poteca spre ceata gri de deasupra, singur pe o poteca noua, cu niste papuci mai vechi in picioare.

De unde-mi vine-n cap din nou, o vorba mai veche, a unui muzician - odata cat de cat de suflet -, si anume: "te nasti singur, singur vei muri la fel, nimeni nu vine cu tine, in rai sau in infern...".
Cata dreptate... Si, stii ce-am realizat? Daca accepti ideea aceasta cat mai repede, cu atat mai mult timp ai, sa te simti pentru 1 secunda, macar (odata), 1 minut, in viata aceasta, nemuritor...
Si-s impacat.
M-asteapta o cafea in camera pustie, caci, astfel ai motiv s-o "colorezi" sa fie vie. E un sentiment, si-atat.
Nimic mai mult, ma ridic din fum si din fumul de azi-noapte.
Spala visele desarte, ii am pe Ei - si mereu am sa le scriu numele cu "E", chiar de nu e inceput de propozitie, caci stii ce? Ei, cum si Ei, cei de sus, au vegheat odata la capul meu, intocmai ca niste ingeri, cum i-ar numi unii. Eu i-am numit sorii mei, caci ziua mea ar fi fost noapte fara Ei, iar azi, in fum, nu s-ar mai fi vazut un zambet "pervers" (traducere= spunandu-i vietii "ingrozeste-ma, daca poti!"), iesind din el; din intuneric; ci ar fi maturat o piatra "prea-udatata" de "triliarde" de picaturi, din cer, si, din sorii mei...
Dar, nu doar ei au stralucit, o stiu. Si o stie chiar si El, normal! Ii apreciez pe toti. Ma ridic acum, c-am atat de multe de-adunat, sa-mi pot platii datoriile la ei, la TOTI.
Nu simt nimic, nu-ti face grija. Am doar un gand: sunt eu ca la-nceput. M-apuc de treaba.

Zambesc, in primul rand, imi iau rucsacul si plec. Ne mai vedem, drum bun!

P.S. Cand in etichete scrie "fericire", mai poate insemna: in cautarea ei, nu (neaparat) si gasita, la momentul respectiv.
P.P.S. Cred ca, ca sa reusesti in viata asta, nu stiu daca a mai zis-o cineva - cu siguranta s-au zis toate pana acum -, dar iti trebuie un strop de nebunie...
Oare? Oare a fi "vaccinat" si "invincibil" (psihic, normal, in masura in care se poate, dar ne contrazicem iar...) inseamna sa fi "putin nebun"? Oare toti cei care au cazut, si-au calcati de rotile sistemului, nu erau suficient de "tari"? De "duri"? De "alterati", de "trecuti prin foc"  (si cu urme de pe foc...), sa riposte inapoi (cu foc) rotilor si sa le stea ca un cui in roata? Nu stiu...
Altadata...
Poate, doar si-au acceptat "soarta" si-au murit in picioare.

Credeam c-o sa cantam de fericire,
C-o sa cantam de seara pana maine,
C-o sa mai fim aici, in fiecare zi,
Suflet langa suflet, si ziua dupa zi...

Nu stiu care cititi astea, nu stiu nici macar de mai scriu aici. Am pastrate, poate chiar aruncate dosare aici, acasa... Si totusi mai simt putin interes sa mai scriu ceva si aici... Cum vine aia? Nu simt nevoia spontana sa ma exprim, sa ma "descarc", sa insirui siroaie de foi aici, si nicaieri. Dar totusi o fac, cateodata, asa fara motiv; ca si cum n-ar trebui motiv. Deci nu trebuie. La fel cum zi de zi imi mai pierd o farama din creier, uitandu-ma in jur, ars de sus in jos, de soare, si de alte... Simt sa fiu "celalalt" eu aici, adica versiunea simpla. Fara metafora, fara culoare, fara ardoare, fara tel si piscuri de atins, fara vise, fara realitati simbolice, fara diacritice, fara sa zambesc cu plinatate, fara sa se auda rasete sau plansete de dor, de drag, de fel, fara zile de maine, fara zile de ieri, fara oameni care nu-i mai simt aproape de mult timp, fara persoane pentru care nu mai sunt aproapte de si mai mult timp, fara glume la care rad cu ras sanatos, fara clisee de prost gust, fara platitudinea vietii de zi cu zi, fara birou, fara claviatura, fara frizura, fara oameni carora le sunt dator macar sa am grija de sanatatea mea, fara griji legate de sanatatea mea si a altora, fara grija grijii lor, fara grija de-a avea grija, fara suflete goale, fara pahare pline, fara visul meu de pe vremea cand eram un pusti, fara planurile ce le planuiam zi si noapte, singur sau cu ai mei, singur sau doar singur, cu ai mei sau doar cu ai mei, cu prieteni care visam si cu prieteni cu care ne-mbatam, cu prieteni de alta data, cu prieteni care nu mai sunt, cu prieteni de care mi-e dor si in fiecare pahar se-ascunde un nor pentru ei, si in fiecare zi si zori ii vad cum zboara ca si frunze-n vant, caci suntem frunze-n vant, fara El, fara noi, fara ei, fara tine, fara mine, fara speranta...

M-am trezit fara speranta, dar am sa mor dupa ce-am facut tot ce-am visat...
La naiba!
Nu se poate opri aici. Am sperat prea mult sa nu ajung sa-mi pierd speranta, dar iat-o si pe asta cum isi ia zborul incet.

Am atatia la care pot sa le-o spun si totusi n-am la cine. Si stii ce? Nici n-am vrut si nici n-o voi spune cuiva, cu adevarat, caci ce era mai important nici macar n-am amintit si nu voi voii.
Am scris, fara sa vad inapoi, si nici n-o sa mai privesc.

Pan' la urma, speranta moare ultima.

Sau poate tu esti ultimul...




"Heard about the guy who fell off a skyscraper?

On his way down past each floor,

he kept saying to reassure himself,

So far so good...

So far so good...

SO far so good.


But how you fall doesn't matter.
It's how you land."





"La Haine" (The End Of Hate)

("Dream about falling down" by Bucz)

Nori şi negură...
Mă plimbam pe străzile oraşului, prin şiruri şi şuvoaie de betoane şi asfalt din jungla asta urbană, ce ne seacă încet dar sigur, întocmai ca zilnicele pachete de ţigări; doar că pentru minte.
Oameni înceţoşaţi în priviri, mergând de 'colo şi încolo, alergând în mintea lor de ce li s-a spus că de ceva vreme-i urmăreşte...
Eu, mergând printre şiroaie, contra curentului.
Intrasem în cladiri pustii, colţ de blocuri, colţ de raiuri, căutând cheia; răspunsuri, ca de obicei.
Cu cât înaintam, cu atât îşi măreau şi lucrurile din jurul meu viteza.
O amuscadă, căci soldaţii de altă dată, fugeau şi ei, fiind prezenţi să încerce sa calmeze/combată acest spirit rău şi nou căzut, căzut din neantul disperărilor, dar subtil de tot (adică nu ştiai ce se întamplă defapt, dar te scăldai în apă tulbure). Nu mi se părea atât de rău - ca întotdeauna -, cum de altfel şi în realitate am obiceiul de a subestima realul, spunându-i: doar n-o fi chiar aşa...
Ajuns, ca de nicăieri, prin camerele, şi de recent foste locuinţe, dezertate de mulţimile care-au plecat, găsesc o cameră în lateralul unui hol gri şi "luat (parcă) de ape", poate chiar murdar, urât; un aer greu în jurul meu; şi ajung în faţa unei mese, pe care găsesc o scrisoare a unei fete, pentru părinţii ei, scrisă inainte de...
nu mai contează.

Scrisoarea se intitula: "De-oi muri".



M-aşteaptă un pix în întuneric...

Subacvatic

O bulă de aer, spre suprafaţă: Heeei, ce te uiţi în apă? Nu ştiai că peştii au şi aripi? Haide, sari cu mine! Te invit la un înot, în mica mea baltă, colţ de-ocean, să-ţi pot oferi puţin din puţinul meu.

Sori şi ploi...

Ultimii la apă

Scrisori în sticle

Subscrie şi primeşte-le pe toate

Powered by FeedBurner


Peştişori înscrişi



Creative Commons License