Peştişorul Trist

"Cine a trăit şi 5 minute degeaba, azi, înseamnă că n-a cunoscut (încă) valoarea vietii...", spunea cineva odată.




Asta o vei asculta la sfârşit (adică după ce s-au terminat cele de mai sus), şi vei citi mai jos...



Credeam că muzica ne-a fost dăruită de Sus, şi încă MAI CRED!

Credeam că lumea, planeta asta, se învârte sau dansează pe un ritm a ei aparte, şi aşa e... doar că adesea vei avea ocazia să te trezeşti "pe tuşă" ca atunci când n-ai pereche la un dans la care ai visat atâtea nopţi (şi nu mă refer la curs saliva din gură după ştiu eu ce colegă, vecină, şi altele - la care, cu siguranţă se gândesc unii acum, în timp ce scriu, cum ne gândeam şi noi odată, ce naiba (şi ce vremuri!) ) să vină seara balului...
Şi nu-s multe de făcut, decât să-i rupi capul dj-ului (scuzaţi cuvântul cap), şi să pui muzica RITMULUI/vieţii TĂU/tale! Glumesc, dar sunt foarte serios în acelaşi timp. Cu siguranţă unii înţelegeţi, iar dacă nu, fiţi fără grijă. Sunteţi în oceanul meu, oricum (şi iubiţi).
Gata. Înapoi, în ascunziş (cu mine).

Sufletul ştie mai multe decât mintea o să vrea să înţeleagă vreodată.

Şi mai cred că, ea, muzica (pe lânga altele), e singurul "drog legal", lăsat tot de-ACOLO SUS (Sus)!


"Restul e tăcere...",

Prieteni.